Cronicile timpului interzis

José Monteiro a salvat Universul. Nimeni nu își amintește.

După unirea tuturor realităților, José s-a trezit în Porto, într-o lume în care Brunix, copiii săi, Druizii, Reptilienii și toate civilizațiile pe care le cunoscuse nu existaseră niciodată. Condamnat să fie singurul păstrător al amintirilor sale, a transformat tot ce trăise într-o colecție de cărți pe care lumea a primit-o drept science-fiction.

Ani mai târziu, o organizație guvernamentală secretă îi bate la ușă.

Ascunsă de lume, acea agenție protejează Istoria printr-o singură ușă capabilă să-și conducă călătorii în orice loc și moment al trecutului. Este suficient să o traverseze gândindu-se la destinație. Ușa găsește un loc în care nimeni nu poate fi martor la sosire.

Timp de secole, agenții săi au împiedicat războaie, conspirații și călători să schimbe cursul Omenirii. Până când Istoria însăși a început să se schimbe.

Mesaje adresate lui José apar în locuri sigilate de secole. Simbolul lui Montarion apare în documente vechi. Arhivele descriu evenimente, creaturi și civilizații care există numai în cărțile pe care le-a scris.

Cineva sau ceva modifică trecutul pentru a construi o intrare în acest Univers.

Recrutat fiindcă este singurul om capabil să recunoască urmele realității șterse, José începe să călătorească prin secole. Dar fiecare misiune dezvăluie o parte dintr-un plan mult mai mare: o conștiință eliminată de unirea universurilor modifică Istoria, eveniment după eveniment, pentru a-și crea propria origine și a se asigura că, de data aceasta, nu va fi niciodată ștearsă.

Iar acea entitate cunoaște singurul preț capabil să-l facă pe José să trădeze agenția. Posibilitatea de a-i recupera pe Brunix, pe copii și pe toți cei pe care Universul i i-a răpit.

În timp ce un război invizibil se răspândește în trecut, José va trebui să hotărască dacă protejează o lume clădită pe uitare sau deschide calea întoarcerii unei realități condamnate.

Pentru că trecutul nu a murit. I s-a interzis să existe.