Femeia pe care Universul a Șters-o

După ce a înfruntat războaie, imperii, profeții și forțe capabile să hotărască destinul unor civilizații întregi, José Monteiro descoperă că există ceva ce nici întreaga putere a Universului nu poate salva: timpul. Femeia pe care Universul a Șters-o este o colecție de poezii plasată după Finalul A din Începutul Sfârșitului: Ultima Suflare a Omenirii — Judecata Zeilor. Urmărește relația dintre José și Brunix prin iubire, familie, ultimele ore ale unei realități și amintirea care rămâne când totul dispare. Timp de trei sute șaizeci și cinci de zile, José încearcă să facă ceea ce uitase o mare parte din viață: să trăiască. Nu ca Montarion. Nu ca salvator. Nu ca omul capabil să înfrunte Universul. Pur și simplu ca José, alături de femeia pe care o iubește și de copiii cu care a construit o viață ce nu ar fi trebuit să fie posibilă. Dar când Universul se schimbă, Brunix dispare din Istorie. Locurile rămân, orașele continuă, stelele există încă. Totuși, nimeni nu își amintește de ea. Nimeni în afară de José. Prin poezii despre două lumi care au învățat să se atingă, ultimul lor an, nașterea unei familii, câteva ore de eternitate și singurătatea singurului om care își amintește o viață ștearsă de Univers, această operă transformă Finalul A într-o călătorie intimă despre iubire, pierdere, memorie și existență. Poate că uitarea este o formă de supraviețuire. José nu a avut acest privilegiu. Universul a uitat-o pe Brunix. El nu. O operă poetică Montarion Universe. Avertisment: se desfășoară după Finalul A și conține dezvăluiri importante despre acel final.